Dragă cititorule,
Mă numesc Alina –Florina Popovici şi sunt absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Economice, Oradea, promoţia 2010, iar în prezent urmez masteratul de aprofundare, specializarea Economia şi Administratea Afacerilor în Turism şi Industria Ospitalităţii. În cele ce urmează doresc să vă împătrăşesc un episod din povestea mea, în calitate de proaspăta absolventa...
Unii mă cunoaşteţi deja, mereu implicată în diferite acţiuni, activităţi extraşcolare sau proiecte, alergând spre a ajunge la timp pentru încă un curs... Da, aceasta sunt eu, mereu preocupată de oportunităţi de învăţare. Pentru mine educaţia şi mai complet autoeducaţia, sunt foarte importante. De aceea am ales să fiu eu cea care alege, participă sau creează oportunităţi. Vă pot spune că toate experienţele prin care am trecut în ultimii 4 ani, au fost extrem de intense şi de folositoare pentru mine ca om şi pentru viitoarea mea carieră.
În luna iulie 2010, după ce am susţinut licenţa, am început să mă gândesc tot mai intens că odată cu acest certificat pe care îl vom primi curând, viaţa ne aşteaptă să ne aducem contribuţia... apoi ăn mintea mea au urmat întrebări: Cine sunt eu? Ce se va întâmpla acum?, Care esre contextul economic actual? Unde ar putea fi locul meu? Ştiu ce îmi doresc? Pentru ce m-am pregătit eu?, Să aleg sau nu să fac masteratul acum? Dacă da, atunci ce masterat ar fi mai bine să îmi aleg? Cum aş putea ajuta mai bine comunitatea în care trăiesc, familia mea, pe mine însămi? Pentru mine este important să am astfel de momente de meditaţie şi apoi mă gândesc mai uşor la soluţii.
În momentul absolvirii eram deja angajată de un an şi 8 luni, în cadrul unei organizaţii patronale judeţene, în calitate de coordonator evenimente, pe departamentul de comunicare şi relaţii publice. A fost o experienţă nouă şi foarte frumoasă, care mi-a adus multe beneficii: o poziţie socială, o reţea de cunoştinţe şi multe evenimente organizate la nivel naţional, tranfrontalier, judeţean şi local. Dar contextul se schimbă repede într-o lume atât de dinamică, prin urmare trebuie să putem fi mereu pregătiţi pentru schimbare. S-a intâmplat şi la mine ca la finalul lunii august 2010 să mă despart de poziţia pe care o aveam de aproape doi ani...şi să ma gandesc la noi soluţii, la noi oferte de muncă... A fost o decizie care m-a cutremurat puţin...dar toţi cei dragi au fost lângă mine şi m-au încurajat...Iar când o uşă de închide, o alta se deschideJ. A urmat septembrie, cu participarea la Şcoala de vară, organizată de Facultatea noastră, la Oradea. A fost cel mai intens şi mai plin de energie eveniment al verii. Am avut ocazia să mă număr printre suita de olimpici economişti la nivel naţional şi desigur printe organzatori. Am rămas cu mulţi prieteni, cu o mulţime de materiale, cu rezultate, cu diplome, cu relaxare şi cu mult mai multă încredere în mine.
Având noua atutudine, în octombrie am aplicat pentru un intenship în Ungaria prin AIESEC Oradea, de care aparţin ca membru senior din 2007. Am fost accepată la Şcoala Waldorf din Debrecen, pentru un stagiu de şase săptămâni, în calitate de Ambasabor al unui program cultural iniţiat de AIESEC Debrecen. A fost o experienţă extraordinară! Am avut ocazia să observ foarte multe lucruri despre mine, despre viaţă, despre copii, despre un nou sistem de predare, folosind pedagogia Waldorf. Am putut să experimentez şi am avut susţinere din partea acelor oameni care acum îmi sunt atât de dragi. În decembrie m-am întors pregătită de un nou început aici. Apoi au urmat aplicări insistente la oferte de locuri de muncă, interviurile şi în final, a venit şi oferta câştigătoare pe care am ales-o.
Încă din iulie, aveam deja conturi pe mai multe platforme electronice de locuri de muncă, dar mai intens m-am concentrat în octombrie pe aplicări, iar pentru că timpul de răspuns este destul de variat de la o oferta la altă, am ales să colaborez şi cu agenţii de recrurare. Din acel moment totul s-a derulat mult mai intens. În prezent sunt angajată pe departamentul de achiziţii la o firmă susţinută de investitori coreeni, producătoare de materiale electronice pentru export, situată pe calea Borşului. Sunt aici din 10 decembrie şi „cresc” în fiecare zi, totul e încă nou pentru mine. Va mai trece cel puţin o lună până voi reuşi să îmi administrez eficient munca, dar este o provocare frumoasă. Pentru mine contează foart mult să am posibilitatea să mă dezvolt, atât personal, cât şi profesional.
Vă pot spune că sunt o norocoasă şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu din tot sufletul meu pentru viaţa mea şi pentru toţi oamenii minunaţi pe care mi-i pune în cale.
Iar pe tine cititorule, te las cu bine şi îţi urez succes în drumul tău!